Pe langa celebra ecranizare a seriei Cantec de Gheata si Foc, am aflat de curand ca si una dintre nuvelele SF a lui Martin, Regii nisipurilor, a fost ecranizata, fiind primul episod din serialul The Outer Limits (tradus la noi La limita imposibilului). Cand serialul a inceput sa fie difuzat la noi, ori n-au inceput cu primul sezon (episoadele sunt independente, asa ca puteau incepe cu orice voiau), ori am pierdut eu primele episoade pentru ca nu am vazut ecranizarea pana astazi.

E... reusita cred ca e cel mai bun cuvant la care ma pot gandi. Povestea a fost adaptata, mutata de pe o planeta oarecare pe "batranul pamant". Personajul principal nu e un colectionar excentric, ci un om de stiinta genial al carui proiect este oprit. Si nu e singur, ci casatorit si cu copil. Regii nisipurilor nu sunt cumparati, ci gasiti pe Marte (ouale lor, mai exact, sunt descoperite in stare latenta si Kress a fost singurul om care a reusit sa le faca sa eclozeze). Si mai tarziu, cand regii sunt mutati intr-un acvariu mare, nu sunt patru feluri, ci doua.
Ma rog, in principiu diferentele nu deranjeaza pentru ca poti s-o iei ca pe o poveste diferita, cu aceeasi idee de baza. Dar pentru mine, finalul a fost dezamagitor. Cand am citit nuvela, din punctul meu de vedere, finalul a fost partea cea mai interesanta, cea mai frumoasa, cea care te face sa inchizi cartea zambind, spunandu-ti "Oau!", ultimul rand e cel care face diferenta intre o nuvele SF si o opera de arta. (nu ca nu mi-ar fi placut restul, dar finalul era partea cea mai furmoasa, interesanta, geniala etc)
In serial, finalul a fost diferit. Spectaculos si surprinzator pentru cei care n-au citit nuvela si un final care poarta amprenta clara The Outer Limits, dar eu nu m-am putut abtine sa nu-l compar cu originalul si am ramas cu... un gust amar.