La acest topic puteti sa va spuneti parerea despre carte. Eu inca n-am citit-o, abia astept sa vad ce impresie v-a lasat.

Chiar asa? Nimanui nu i-a lasat nici o impresie cartea? Cum se poate una ca asta. Eu inca nu am terminat-o dar promit ca o sa scriu cand termin de citit.

Hm... Pentru mine, Urzeala Tronurilor a fost un soc. In majoritatea cartilor citite pana atunci (si in toate cele fantasy), era foarte usor sa-ti dai seama care personaje sunt negative si care sunt pozitive. Si era si mai usor sa-ti dai seama cine n-o sa moara.

Si apoi vine Martin si mi-l omoara pe Eddard (nu cred ca sunt singura care il considera personajul preferat, asa ca am luat-o putin personal cand a murit). Eram absolut sigura ca o sa fie trimis la Zid sau aruncat pe strazi sau ceva...Dar nu ucis!

Si totusi, paradoxal, cred ca asta a fost unul dintre elementele care m-au facut sa continui seria, pentru ca eram curioasa cum va fi "lumea" fara Ned.

Stii cum se spune, si tacerea-i un raspuns! Am fost prea impresionati de carte si am ramas spechless. Dar a trecut ceva vreme de atunci, deci pot spune cateceva. Am ocolit cartea multa vreme de cand aparuse la Nemira, editura de abia descoperita prin intermediul cartilor lui Orson Scott Card, pentru ca mi se parea inca o poveste fantasy monotona in genul celor de la RAO. De abia cand a aparut o promotie in care primele 2 carti erau la juma de pret, mi-am facut curajul. Dupa Urzeala, am inceput sa le iau pe toate. Despre Game of Thrones ce sa spun...cum a zis si Ghanda, era o carte cu totul diferita de cartile tolkienesti de pana atunci, iar moartea unuia din personajele 100% pozitive a fost si un soc, dar si o trezire. M-a facut sa realizez ca asa e si viata, degeaba esti bun si corect, ca altii nu vor fii, altii care nu sunt neaparat pusi pe conducerea Universului ca la Tolkien, ci doar pe imbogatire si dobandirea puterii locale( aici ma refer la Westeros, ca regii aia un vroiau si Essos). Oricum sunt prea multe de spus si comentan intr-un post amarat pe un forum.

URA!!!

De o jumatate de ora tin in mana cartea Urzeala Tronurilor. In sfarsit o am in forma fizica! Inca nu imi vine sa o citesc, trebuie sa o mai admir, sa o simt, sa o pipai, sa o miros. Azi voi sari peste cursurile de la facultate! am un motiv foarte intemeiat!!!

Cat de curand o sa imi scriu parerea aici, trebuie sa imi impartasesc entuziasmul cu cineva.


Update:
O opera impresionanta si fascinanta, asta e Urzeala Tronurilor. O impletire de cunostiinte istorico-mitologice cu unele politico-culturale si cu cele fantastico-magice alcatuiesc un roman despre care niciuna din limbile pamantului nu are destule cuvinte sa-l descrie in toata splendoarea si complexitatea sa. Inovatia lui George RR Martin in genul literar inventat practic de Tolkien este, cum déjà s-a remarcat inca de la aparitia volumului, faptul ca personajele sunt surprinzator de asemanatoare cu cele din lumea reala, pline de teluri ascunse si de ganduri perfide, nici bune, nici rele, insa inselatoare si ipocrite cand e nevoie pentru indeplinirea obiectivelor.
Ca sa fie o opera ce se incadreaza intr-adevar la high-fantasy, romanul lui GRRM respecta voluntar sau involuntar unele reguli/limite cum ar fi: actiune de o mare amploare, personaje covarsitor de numeroase – practic nu exista personaj principal, sau exista, dar pentru fiecare capitol/secventa in parte – lupta fizica dar mai ales conflict interior (psihologic), bazate pe principalele coordonate ce stau la baza existentei umane prietenie-tradare si iubire-ura.
Povestea lui Martin reuseste prin cele 920 de pagini (editia romana, cartonata intr-un singur volum) sa te faca sa iti doresti sa nu te mai desprinzi din lumea pe care, desi o stii imaginara, ti se pare mult mai potrivita sa o locuiesti, deoarece e mai aproape de ceea ce ne dorim si pare mai tangibila.
Parerea mea e Urzeala Tronurilor trebuie neaparat inclusa in enciclopedia 1001 de carti de citit intr-o viata, in urmatoarea ei reeditare (daca nu cumva a fost déjà introdusa, nu am vazut ultima editie).
In genul fantasy opera lui Tolkien constituie baza a tot ce s-a scris si se va mai scrie, iar opera lui Martin constituie cel mai elaborat si mai trimumfal edificiu construit pe aceasta baza!

a fost geniala cartea, citeam capitolele unul dupa altul, de la inceput a inceput sa-mi placa de Tyrion:)) apoi cand Eddard a fost ucis, desi eu inca nu pot sa cred, si fir-ar sa fie, am terminat seria am citit cartile lui Tolkien, si cand am inceput Martin am ramas masca:)) vorbea in carte despre tot ce era evul mediu:) atunci a inceput sa-mi placa de Degetel si Varys:)) geniala cartea, a fost doar inceputul aventuri:)))

Eu din primul capitol am fost surprins cat de usor l-au decapitat pe Gared, Fratele Jurat al Rondului de Noapte. Ma asteptam sa fie interogat mai intai. Nu m-am asteptat ca Bran sa cada de pe zid, cu toate ca a fost pregatita scena... Nici Lady, lupoaica lui Sansa nu ma asteptam sa fie ucisa prea curand dar stiam ca nu vor fii alaturi pentru mai mult timp. Disparitia din prim plan a Nymeriei...
Mie a inceput sa-mi placa de Tyrion doar dupa secventa in care el argumenteaza "de ce citeste asa mult" pe drumul de la Winterfell la Zid. In ceea ce ii priveste pe Degetel si Paianjen a fost destul de variabila aprecierea mea. Oricum cred ca Degetel nu mai poate urca prea mult in ochii mei dupa ce l-a tradat pe Ned.